Când marile oraşe se zbăteau în violenţe, în sate ca acela al fostului primar comunist Manaţe Zenu se preda cuminte, cu voie bună, ştafeta. Sursa: Codrin Prisecaru

Ceva mai la nord-est de Timişoara, unde Revoluţia prindea contur şi până şi copiii mureau în stradă, era România lui Manaţe Zenu, de la Baia de Criş, Hunedoara, unul dintre ultimii primari comunişti de sat. În decembrie 1989, sub semnătura lui, a ajuns la Comitetul Central o epistolă care îndemna la pedepsirea „particularilor” cu maşini mici. Consumau cam multă motorină, cumpărată „pe sub mână” de la tractorişti cu simţ capitalist.

În câteva săptămâni, „sfaturile” din scrisoare nu mai aveau importanţă: lumea comunistă, cu primarii ei cu tot, lua sfârşit.

Astăzi, după 20 de ani, fostul primar PCR e membru PSD şi, evident, nostalgic că înainte „era mai bine”. Spune că primeai ore partiţie, o casă, că e mândru că s-au „realizat atâtea” şi neagă că ar fi trimis el scrisoarea. Preferă să înşire ce a făcut pentru satul Bulzeşti (unde a fost primar 12 ani, înainte de Baia de Criş) şi cum a predat cuminte „cheile” în 1989.

„Măsuri statutare împotriva afaceriştilor”

Cam ce reclama misteriosul personaj ce se semna Manaţie Zenu cu câteva zile înainte ca regimul să se prăbuşească? Scrisoarea are iz de „turnătorie” şi începe abrupt: „De ce nu se iau măsuri statutare împotriva afaceriştilor ce posedă maşini particulare cu combustibil «motorină» pe care o fură de la stat (...) pe preţ aproape de nimic, totodată scumpesc şi produsele de desfacere în comparaţie cu produsele statului, câştigând sume mari de bani care intră în avuţia lor”.

În aceeaşi scrisoare se dă o soluţie care să stopeze aceste accente capitaliste: „Cred că ar fi bine ca aceste autovehicule cu combustibil lichid (motorină) să nu mai existe la particulari, începând după acest Ma