E decembrie. Să zicem că e o după amiază de marţi. Secretara primarului capitalei se scobeşte în unghii la birou, aşteptând să se facă ora de plecare. Din când în când, se mai uită la ceasul mare de perete, după care îşi dă ochii peste cap exasperată: Mamă, ce greu trece timpul, tot nu s-a făcut ora, futu-i mama mă-sii! Ăla micu’ o fi venit de la şcoală? O fi mâncat? Şi-o fi făcut lecţiile? Îl sună, îl pune să mănânce şi să-şi facă lecţiile, după care se uită iar la ceas. A mai trecut un minut. Ia să bage un Solitaire, poate trece mai repede. Bagă un Solitaire, varianta pentru avansaţi. Pierde. Mai bagă unul, varianta pentru începători. Câştigă. Cu self-esteemul revigorat, se mai uită o dată la ceas. Greu! Băi, dar nu cumva ăsta a stat? Ce naiba, au mai trecut doar 10 minute? Se ridică, se duce aproape, îşi îndreaptă urechea spre el şi ascultă cu atenţie. N-a stat, merge. Mai sunt două ore până i se termină programul. Deschide un site de femei şi-şi citeşte horoscopul. Hmm, cică un eveniment neprevăzut îi va da viaţa peste cap. Poate chiar o catastrofă. Ce dracu’ de catastrofă? O să-i cadă un meteorit în cap? O să i se ducă firul de la ciorap? Îşi verifică firul de la ciorap. Nu s-a dus. Se şi descalţă un pic să-şi mai dezmorţească degetele. Cască. Mai e un pic şi se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemneşte. Cu mâna tremurândă, îşi caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme şi are un coşmar. Se ciupeşte puţin de un obraz, iar pe celălalt îşi arde o pălmuţă. Ustură. Deci nu doarme. A văzut bine. O, Doamne!! O, Doamne! E adevărat! Se întâmplă din nou! Nenorocirea se întâmplă din nou. Se întâmplă ca şi anul trecut! Ca şi acum doi ani, ca şi acum trei! Ca în toţi anii, de fapt, deşi nimeni nu s