O coada mai mica la supermarket si mai multe cinematografe, cafenele sau magazine cu haine in malluri; un sediu mai nou si poate mai bun pentru firma la care lucreaza; o alternativa la blocurile construite in regimul comunist; milioane de euro in conturile celor implicati in imobiliare si care au reusit sa vanda la timp.
Piata imobiliara locala, aflata acum in mare suferinta, este privita cu scepticism de marea majoritate a populatiei neutre - drept un loc in care oameni fara prea multa pregatire s-au imbogatit usor, in timp ce altii s-au indatorat pe 30 de ani pentru achizitia unei locuinte supraevaluate.
Dincolo de aceasta imagine, dezvoltarea imobiliara reprezenta o necesitate pentru directia in care merge tara noastra - multinationalele din servicii financiare, comunicatii sau farma nu isi puteau desfasura activitatea in blocuri de apartamente sau vile, iar angajatii acestor firme, care au ajuns sa castige 1.000-1.500 de euro lunar sau chiar mai mult, tindeau spre o locuinta mai buna.
"Initial am vrut sa ma angajez la Colliers pentru ca imi placea sediul lor de birouri", spunea recent un angajat al firmei de consultanta imobiliara, referindu-se la anul 2003, cand firma condusa de Bogdan Georgescu isi avea sediul in cladirea Opera Center din zona Eroilor a Capitalei.
In acea vreme, in Bucuresti imobilele de birouri puteau fi numarate pe degetele de la maini - Europe House in Piata Victoriei si Bucharest Financial Plaza in apropierea Palatului CEC, World Trade Center (hotelul Sofitel), turnul Neocity de pe Calea Dorobanti sau sediile Bursei de Valori Bucuresti (Piata Rosetti) si ONRC (pe Splaiul Unirii).
Putini erau angajatii care se puteau mandri ca lucreaza intr-un "office" cu geamuri de sticla, usi rotative la intrare, lifturi moderne si sistem de climatizare care functioneaza.
Intre timp, stocul de spatii de birouri din
