Am facut ieri, înainte de masa, un raid în piata de zi „Cuza Voda” din Târgu-Mures, pentru a vedea ce oferte sunt pentru pomii de iarna. Miros de cetina la intrarea în piata, dar si de saracie lucie.
Câtiva batrânei cocosati de anii care au trecut, dar si de greutatea sacosei, au trecut gâfâind pe lânga mine, cu capul în pamânt. Multi alti vârstnici s-au intersectat cu drumul meu, tot cu capul catre sol, însa acestia aveau plasa goala, ceea ce n-a facut decât sa ma întristeze.
Preturile la brazi erau de la 20 de lei în sus, iar vânzatorii erau dispusi la negocieri. Majoritatea dintre ei veniti din alte localitati, comerciantii s-au plâns la unison ca vânzarile sunt mult mai slabe decât în 2008 si ca încasarile abia le ajung pentru a-si acoperi costurile de transport si stationare în piata. „Cum asa, vad ca sunt destul de multi clienti prin zona” am întrebat. „Da, domnisorule, dar majoritatea vin, se uita, întreaba cât costa si pleaca mai departe fara sa cumpere”, a sunat unul din raspunsuri.
Am intrat, la amiaza, într-un magazin alimentar. Desi personajele erau altele, mecanismul era aproximativ acelasi: destul de multi clienti cu sacosele goale sau aproape goale, dar nu la intrare, ci la iesire. Aceleasi fete deloc optimiste si priviri deznadajduite, în gol, poate catre un viitor mai bun.
M-am gândit, ajungând în redactie, ca Mosul nu va fi în acest an prea darnic cu foarte multi oameni ai muncii, deoarece pe lânga faptul ca rata somajului din judet a ajuns la un nivel record în ultimii noua ani, de 8%, alti mureseni (deloc putini) traiesc cu spectrul ramânerii fara loc de munca în aceasta perioada deloc usoara pentru supravietuire. Pentru ei, cel mai bun cadou ar fi, probabil, pastrarea jobului.
Campania electorala s-a terminat, dar agitatia de pe scena politica persista. Se discuta despre formarea majoritatii, a Guvernului, des
