In "Jurnalul fericirii", Nicolae Steinhardt face o schiţă a modalităţilor de raportare la universul concentraţionar. Steinhardt vorbeşte despre soluţia Soljeniţin ("de-acum incolo sunt un om mort") - un astfel de om nemaiputând fi ameninţat, şantajat etc. ; despre soluţia Zinoviev, "zurbagiul" (acela care "pentru nimic in lume nu intră in sistem") - individ slobod la gură precum copilul din povestea regelui gol; in sfârşit, soluţia Vladimir Bukovski - "in prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci, dimpotrivă, scoţi din ele pofta nebună de a trăi şi de a lupta".
In consecinţă, pe lângă cele trei soluţii, (1) "moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată", (2) "nepăsare şi obrăznicie", (3) "vitejia insoţită de o veselie turbată", părintele Nicolae de la Rohia precizează din start că mai există soluţia mistică, aceasta "fiind consecinţa harului, prin esenţă selectiv".
Pornind de la cele de mai sus am indrăznit a sesiza, cu mai multe prilejuri, o paletă mai nuanţată acoperită de aşa-numita "soluţie mistică", pe care prefer să o numesc, mai larg, spirituală.
Astfel, putem identifica in Sandu Tudor un reprezentant exemplar al soluţiei mistice propriu-zise ori in Vasile Lovinescu unul dintre puţinii reprezentanţi ai soluţiei iniţiatice (a nu se confunda cu cea mistică). Dar - pentru a rămâne la aceeaşi generaţie versus comunism -, ne putem intreba totodată unde am putea incadra persoane libere prin intreaga lor viaţă spirituală, precum Constantin Noica, Alexandru Dragomir ori Mihail Avramescu. Evident, pe lângă cei de mai sus, nenumăraţi anonimi sau personaje cunoscute au reuşit să răspundă nevoii de libertate cu demnitate şi curaj, cu inteligenţă şi inspiraţie. Fiindcă la limita luminoasă orice formă de libertate trimite la libertatea spirituală.
Am fă