Revolta de la Timişoara a reuşit şi datorită lui Lorenţ Fecioru, eroul a cărui familie a rămas în Constanţa, iar acum trăieşte peste hotare. Constănţeanul de 38 de ani s-a numărat printre cei care au oprit tramvaiele şi a fost împuşcat de un lunetist în inimă.

Lorenţ Fecioru avea 38 de ani şi era muncitor la Trustul de Construcţii Montaj Timişoara. Acolo îl purtaseră paşii pe bărbatul născut în aceeaşi zi cu Ceauşescu în Moldova, trăit la Constanţa, care plecase în Banat să-şi reclădească viaţa. Ironie, acolo i s-a sfârşit drumul. La Constanţa lăsase inimi frânte: doi fii proveniţi din două iubiri. N-a mai vrut să ştie de nimeni. Şi nici alţii de el. Amintiri despre un bărbat îndrăgostit de viaţă Răzvan, băiatul cel mic, ţine minte că a aflat că are tată abia când Lorenţ a murit. „Comuniştii mi-au distrus şansa şi speranţa de a-l cunoaşte pe tatăl meu. Nu voi uita asta niciodată“, este durerea fiului cel mic al lui Lorenţ Fecioru, Răzvan. În sertarul cu fotografii, mama lui Răzvan a dat peste o poză pe spatele căreia copilul scrisese ceva. „Cu litere mici, dezordonate, parcă făcute în ascuns, era scrisul fiului meu când abia descoperea alfabetul: «Acesta este tatăl meu»!“ Căsnicia părinţilor lui Răzvan a fost scurtă. „L-am cunoscut şi ne-am căsătorit în Constanţa în anul 1976, soţul meu lucra la I.C.H. Constanţa, era sculer-matriţer, eu eram vânzătoare“, povesteşte Lili Coval (53 de ani), mama lui Răzvan. „Îi plăcea să cânte la acordeon şi avea şi o voce plăcută. Avea mâini de aur, lucra pirogravură, era talentat la desen. Îi plăcea să citească, prefera cărţile istorice. Era omul momentului, îi plăcea să mănânce bine şi să trăiască «viaţa la maximum»!“, ascunde femeia în vorbele ei un zâmbet amar. Un an mai târziu venea pe lume Răzvan, iar peste încă un an, cei doi divorţau. „Aşa a fost să fie. După divorţ cred că ne-am mai întâlnit de două sau trei ori, cu fam