Nu are rost să stai chircit în tine
Cînd e atîta frumuseţe-n jur,
Din faguri curge mierea de albine
Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri
În suflet, clipocind sub grele lintiţi
Şi nuferi laţi loviţi în miez de-un soare
Ce îşi îndoaie razele şi-n mintea-ţi
Trează din zori şi-adînc nerăbdătoare
S-ajungă la amiază, să se umple
De amănunte forfotind în lucruri.
O, ce păcat să treci fără să-ţi bucuri
Inima-n piept c-odăi calde şi simple
Unde te-aşteaptă dragostea aievea,
Ca roua ce înfrăgezeşte stevea... Nu are rost să stai chircit în tine
Cînd e atîta frumuseţe-n jur,
Din faguri curge mierea de albine
Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri
În suflet, clipocind sub grele lintiţi
Şi nuferi laţi loviţi în miez de-un soare
Ce îşi îndoaie razele şi-n mintea-ţi
Trează din zori şi-adînc nerăbdătoare
S-ajungă la amiază, să se umple
De amănunte forfotind în lucruri.
O, ce păcat să treci fără să-ţi bucuri
Inima-n piept c-odăi calde şi simple
Unde te-aşteaptă dragostea aievea,
Ca roua ce înfrăgezeşte stevea...
