Istoria secreta a Uniunii Europene I Ideea unificarii Europei s-a nascut inca inainte de incheierea primului razboi mondial, in 1918, cand fondatorul imperiului Fiat, industriasul italian Giovanni Agnelli, a publicat o carte intitulata "Federatia Europeana sau Liga Natiunilor" (in care sustinea ca singurul antidot cu adevarat eficient impotriva sovinismului distructiv era o Europa federalizata). Principiul integrarii economiilor Frantei si Germaniei, cu accent pe carbune si otel (care avea sa stea la baza Tratatului de la Paris, din 1951), fusese enuntat, in 1919, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, de Louis Loucheur (principalul consilier economic al premierului Georges Clemenceau). Tot Loucheur a fost cel care a avansat, in 1920, si principiul autoritatii supranationale. O mare influenta in epoca a avut manifestul "Pan Europa", publicat, in 1923, de contele Richard Coudenhove Kalergi. Acesta vedea ca solutie pentru mentinerea pacii pe continent contopirea industriei franceze a otelului si germane a carbunelui intr-o industrie "pan-europeana" unica, care sa fie samburele unor "State Unite ale Europei", constituite dupa modelul american, dar fara ca aceasta sa presupuna eradicarea identitatii nationale sau reducerea suveranitatii tarilor membre. In octombrie 1926, autorul lucrarii organizeaza Congresul European de la Viena, o manifestare grandioasa, la care participa mai mult de 2.000 de politicieni, profesori universitari, oameni de afaceri, jurnalisti etc. In 1925 asistam la prima concretizare a integrarii industriei carbonifere si siderurgice din Europa. Magnatul Emil Mayrisch a fost cel care a intermediat "Acordul International al Otelului", acoperind Franta, Germania, Belgia si Luxemburgul. In mai 1930, ministrul de Externe francez, Aristide Briand, a trimis catre guvernele din 26 de state ale Batranului Continent un "Memorandum pentru o Uniune Fed