Adica "O sansa, o intalnire". Asa spun japonezii cand vizitatorii sunt impresionati de serviciile fara cusur, de zambetele deloc fortate, de amabilitatea care nu cunoaste limite, de hotelurile in care esti intampinat de portarul care ti se adreseaza pe nume cand te saluta si de o armata de angajati comunicativi si gata sa faca orice ca sa te ajute.

O sansa se refera la prima impresie pe care si-o formeaza un turist la intalnirea cu Japonia si care este hotaratoare - daca prima impresie e buna, va reveni. Daca nu, nu numai ca nu va reveni, dar le va impartasi si prietenilor parerea sa, iar onoarea Japoniei va fi stirbita. Probabil ca, in Occidentul ceva mai cinic, notiunea de onoare nu are mare pret, dar in Japonia ingrijitorul care se ocupa de curatenia la metrou, de pilda, considera ca, atunci cand spala pe jos, e in joc onoarea sa si a companiei pe care o reprezinta, si daca nu e foarte multumit de rezultate nu ezita sa ingenuncheze si sa racaie fiecare pata minuscula cu o periuta la fel de minuscula. Si pentru asta e respectat de toti cei care trec. Iar el se duce multumit acasa.

In Tokio, evident, totul e impecabil de curat, ireal chiar, avand in vedere ca oriunde mergi, la orice ora, nu reusesti sa localizezi nicio hartie, niciun muc de tigara, nicio punga, absolut nimic. Am stat la Conrad Tokyo, un hotel de 37 de etaje in mijlocul cartierului de zgarie-nori, unde totul pare desprins din Matrix, mai ales noaptea cand te uiti in jos de la o inaltime ametitoare si vezi autostrazile suspendate, incolacite in trasee complicate, iar in jur cladirile uriase par ca asteapta miezul noptii pentru a incepe sa se miste amenintator, ca robotii din filmele SF.

Dar in Tokio nu e nimic malefic - oamenii sunt extrem de civilizati, majoritatea vorbesc engleza si cu gura si cu mainile, iar in cel mai rau caz indraznesc sa se uite cu ochii mari la turist