Viaţa din primii ani de acasă – dincolo de moştenirea genetică şi mediul social – are influenţă decisivă asupra adaptării ulterioare a copilului la şcoală. Specialiştii au observat că fenomene precum dezaprobarea şcolară şi devianţa şcolară par să fi căpătat amploare în ultimii ani. Ştiinţific vorbind, dezaprobarea şcolară are rădăcini adânci în familie şi este reflectată în fenomenele de inadaptare şcolară şi imaturitate şcolară, strâns legate de socializarea primară. (...) Aceste concepte, în pofida rezonanţei lor scolastice, vorbesc, în fapt, despre un conflict cât se poate de real dintre societate şi sistemul de învăţământ, despre firavele legături dintre ele. Se poate spune că nivelul de maturitate şcolară (concordanţa din punct de vedere intelectual şi emoţional între nivelul de dezvoltare a copilului şi cerinţele specifice primului an de şcolarizare) are impact asupra adaptării, în sensul că imaturitatea şcolară determină adesea inadaptarea şcolară.

Ina Publicitate daptarea şcolară este un fenomen pe care unii autori îl găsesc pur şi simplu în relaţie de sinonimie cu devianţa şcolară. Acest fapt ne determină să gândim prevenţia devianţei din perspectiva ameliorării socializării primare. De altfel, se ştie că încetinirea ritmului de dezvoltare psihică a copilului este întreţinută mai ales de cauze familiale, între care lipsa de îngrijire şi aceea de stimulare intelectuală sunt dintre cele mai importante.

Astfel pusă în această ecuaţie, problema adaptării la şcoală trece din spaţiul Şcolii, unde opinia generală tinde s-o situeze, în spaţiul Familiei, unde îi este locul. Interacţiunile pozitive părinţi–copii sunt condiţii esenţiale în realizarea unei bune adaptări şcolare. „Socializarea primară – spune Elisabeta Stănciulescu în «Sociologia educaţiei familiale» (Ed. „Polirom“, 1997) – este deosebit de importantă pentru individ, întrucât ea aşa