Ioniţă, cel mai bun atacant al Rapidului în 2009, zice că e fascinat de patron şi povesteşte cum s-a răzbunat pe cei care-l dăduseră afară din Giuleşti
- Alex, care e secretul saltului din Liga a III-a în prim-planul primului eşalon?
- Am avut norocul să fiu promovat, să mi se acorde o şansă. A fost greu pînă m-am acomodat, fiindcă la echipa a doua nu eram obişnuit să alerg atît de mult.
- E adevărat că ai fost la un pas să te laşi de fotbal în urmă cu un an şi jumătate?
- Sînt un tip ambiţios, nu s-a pus nici o clipă problema să mă las, fotbalul e viaţa mea. Dar să ştiţi că nici simplu n-a fost. Eram la Rapid II, mă întorceam după o accidentare, după trei săptămîni cu piciorul în ghips, şi nu mai prindeam echipa. Ajunsesem să joc la juniori! Nu-mi convenea, fiindcă eu îmi ştiam valoarea. Le-am zis că vreau să plec şi mi-au găsit ei echipă, la Rocar.
"Ghionea e cel mai tare!"
- La ce te-ai gîndit cînd te-ai trezit aruncat de la Rapid la Rocar?
- V-am zis că-s ambiţios. Primul meci al meu în Drumul Găzarului a fost chiar cu Rapid II, un amical, şi le-am dat gol. După vreo trei luni, giuleştenii m-au cerut înapoi, am jucat un sezon la "satelit" şi am marcat de 14 ori. Trei le-am dat la prima partidă după revenire, ţin minte că era ziua antrenorului Rada.
- Care ţi s-a părut cel mai tare fundaş?
- Ghionea. M-a ţinut din scurt tot timpul şi e foarte puternic.
- Autocaracterizează-te pe scurt.
- Cuminte şi încăpăţînat.
"Sînt robust, nu gras!"
- Cu cine ţi-ai dori să faci schimb de locuri pentru o zi, dacă ai putea?
- Cu domnul Copos. Ar fi interesant să trăiesc o zi în pielea dumnealui şi să văd cum e să conduci Rapidul.
- E adevărat că ai probleme cu greutatea?
- Da, iau uşor kilograme, dar de cînd sînt la prima echipă am învăţ
