Două subiecte mă tot enervează. Primul e zăpada. Despre care aud că e mai ales vina cetăţeanului pentru simplul fapt că există atunci cînd vrea ceva în schimbul taxelor. Am observat o notă în plus de tupeu în discursul autorităţilor, faţă de alţi ani.
Acum cîteva zile, de exemplu, Prigoană urla la televizor că el şi-a făcut treaba şi că anul trecut a şi pierdut bani şi a pus de la el. Păi şi atunci de ce te zbaţi atîta să cîştigi contractele alea? Chiliman vroia să introducă o nouă cheltuială obligatorie în timp de criză: vreo 300 de euro de cap de cetăţean pentru cauciucuri de iarnă.
Iarna a fost extrem de cooperantă. A anunţat cu o primă zăpadă că vine, acum s-a aşezat ceva mai vîrtos peste ţară. În Bucureşti însă sînt urme mari că nu se face mai nimic. Oricîtă gargară s-ar face la televizor, că e viscol, că nu e viscol etc. Vanghelie nici macar n-a facut contracte pentru deszăpezire. A cheltuit totul electoral. Ei şi? N-are bani, aşa zice el. Şi, după trei campanii electorale pline de pomeni, îl cred.
Vă spun, avem o problemă de tupeu. Iar asta vine ca o consecinţă firească a faptului că sîntem ca nişte oi. Nu mai ripostăm, nu mai protestăm, bombănim doar prin casele noastre sau ne vlăguim furiile la televizor şi pe blog… Ştiu, ninge în toată Europa. Dar acolo blocajele şi nămeţii trec mai uşor pentru că nu e tupeul aşa de mare. Şi pentru că autorităţile au o urmă de frică de cetăţean. Ăstora, de vreo 20 de ani, nu le mai e frică de noi!
Decoraţiile
Ştiţi de ce e gravă ştirea cu decoraţiile? Tocmai pentru că decoraţiile sînt simbolice şi nu aduc mari privilegii. Am tot auzit scuza asta: că nu înseamnă nimic decît recunoaştere. recunoaştere pentru ce? Pentru că ai lucrat în campania electorală? Să vedem ştirea din Gandul:
Printre cei mai cunoscuţi publicului se află Peter Eckstein Kovacs, Sebastian Lăzăroiu, Iulian Fota, Alexandri
