Îmi amintesc, adolescent fiind, de evenimentele din martie 1990, când românii si maghiarii din Mures si-au dat la coaste ca niste necugetati si m-am întrebat, cu fireasca nedumerire, cui folosesc asemenea incidente reprobabile si mai ales ce i-a determinat pe acei oameni, care pâna atunci au convietuit bine-mersi împreuna, sa se cotonogeasca în plina strada.
Din fericire pentru toata lumea, ranile provocate de acea primavara sângeroasa de la Târgu-Mures s-au cicatrizat cu timpul, chiar daca pretul platit a fost urias, dihonia dintre români si maghiari fiind ani la rândul precum o pata pe obrazul tarii noastre, nu doar în relatiile cu Ungaria, ci în general cu toate statele civilizate de pe mapamond. Muresul a fost, este si continua sa fie un loc special pe harta României, fiind unul dintre putinele judete în care alaturi de români convietuiesc (în pace, dupa cum îmi place sa cred) si alte minoritati cum ar fi maghiari, germani, sasi si romi.
Astazi, în multe tari ale lumii, printre care si România, se sarbatoreste Ziua minoritatilor nationale, prilej ideal pentru a reflecta ce înseamna sa traim alaturi de persoane care apartin unor comunitati diferite.
Diversitatea e frumoasa si trebuie sa o pretuim, deoarece convietuirea alaturi de alte etnii reprezinta un izvor nesecat de bogatie spirituala. O cale de progres chiar. Cine ar fi crezut, la începutul anilor 90, ca guvernele României si Ungariei vor avea cândva sedinte comune? Cine ar fi pronosticat în acele vremuri pe care le dorim uitate în negura istoriei, ca un procent considerabil din populatia tarii îsi va dori, în 2009, un premier cu radacini germane? Ei uite… ca totul e posibil, daca dai dovada de întelepciune.
La multi ani, dragi maghiari, germani, sasi si romi!
Îmi amintesc, adolescent fiind, de evenimentele din martie 1990, când românii si maghiarii din Mures si-au dat la coaste
