"Evenimentul zilei" închide serialul dedicat victimelor represiunii comuniste din Timişoara lui decembrie 1989, după ce, în ultimele două zile, v-a oferit imaginea microscopică a terorii. Sursa: EVZ
Povestea unei fetiţe de doar 13 ani, ucisă cu sânge rece pe 17 decembrie şi descoperită de familie într-o groapă comună în ianuarie 1990, a descris, peste timp, modul în care România şi-a tratat eroii-martiri.
Apoi, istoriile cu iz de coşmar ale unei Revoluţii făcute de cei care ar fi trebuit să fie “mândria” regimului au strâns entuziasmul, inconştienţa şi suferinţele din acele zile a trei timişoreni. Toţi erau în 1989 minori, dar asta nu a împiedicat fidelii ceauşismului să-i trateze cu gloanţe şi ură.
Astăzi, Silviu Manea, secretarul Asociaţiei Luptătorilor Timişoreni Arestaţi în Revoluţie, oferă detalii suplimentare, din punctul cel mai fierbinte al revoltei timişorene.
Silviu Manea abia împlinise 18 ani în decembrie 1989, cu doar o săptămână înainte ca fitilul revoluţiei să se aprindă. Detaliul l-a reţinut suplimentar în Penitenciarul Popa Şapcă, pentru că doar minorii au fost eliberaţi mai repede din chingile dictaturii. După douăzeci de ani, lui Silviu Manea încă i se derulează pe retină imagini care amestecă frica, sângele şi libertatea.
EVZ: 10 decembrie 1989 v-a adus în postura de cetăţean deplin al Republicii Socialiste România. Şapte zile mai târziu, decideaţi că e timpul să contestaţi regimul. Cum arată Revoluţia lui Silviu Manea?
Silviu Manea: Eu am fost la Consiliul Judeţean de partid, actuala prefectură, şi am participat la asediul clădirii. Au fost acolo altercaţii cu pompierii şi cu gărzile patriotice. La un moment dat, forţele de ordine s-au retras, iar noi am cucerit judeţeana de partid. Înăuntru s-au produs, într-adevăr, ravagii importante, în sensul că s-au spart toate tablourile înf