Nu avem mari motive de bucurie. Indiferent cine ar fi iesit invingator in alegerile prezidentiale, tot numai 50% din voturile valabil exprimate l-ar fi consacrat, nemaivorbind de faptul ca aproape 50% din persoanele cu drept de vot n-au catadicsit sa se deplaseze la urne. Certitudinea acestui fapt ar trebui sa dea de gandit nu numai mediilor politice din Romania, ci si oricarui cetatean preocupat, fie si in treacat, de destinul comun al traitorilor in tara. Pe langa certitudinea scindarii populare in doua tabere relativ egale, chiar daca impreuna fac tot atata cat cei care puteau vota, dar au preferat sa intoarca spatele acestui exercitiu democratic, se contureaza astfel si convingerea ca problema guvernarii si a politicii romanesti ramane de interes pentru destul de putini dintre noi.
Cand zic "politica" si "guvernare" nu ma gandesc doar la partide, lideri emfatici, musuroaie de interesati intr-ale imbogatirii rapide si manipularea parghiilor statului in interes propriu, dupa cum cand pomenesc de "guvernare" nu am in vedere numai cabinetul si prefecturile judetene, primariile si consiliile din fiecare zona. M-a interesat mult, de cand ma stiu, ce poate face individul uman cu mijloace proprii, intr-o varianta neeroica si cotidiana, pentru mai buna functionare a statului si a vietii publice din tara lui. Iar acest interes nu se datoreaza vreunei discriminari sau vreunui dispret de principiu nutrit fata de stat si de actorii consacrati ai vietii politice, ci fiindca politica si guvernarea care nu aduc beneficiile de care sunt in stare, impreuna si fiecare separat, pana la nivelul cetateanului (ba chiar al ultimului cetatean), raman niste abstractiuni profesate de oameni de buna-credinta sau, mai grav, niste abateri de la dezideratul democratiei autentice.
Romanii, care au trait o istorie intreaga sub stapaniri straine, fiind chiar la ei a
