Luna noiembrie a agonizantului an 2009 a fost incendiară, vulcanică în ce priveşte cultura. Această Cenuşăreasă care se tot lamentează că e ignorată a trăit un soi de prerevelion, o explozie de fântâni de artificii arteziene : valuri de festivaluri de lung metraj, de scurt metraj, de teatru naţional şi internaţional la metru şi la kilometru, de cântăreţe chele, de muzică veche şi ultranouă, de dans, de marionete, de elevate colocvii de literatură, de nobelomanie hertamülleriană etc. Totul pe fundalul cvasiameninţător al Târgului Gaudeamus, care se tot apropia cu învălmăşeala, vânzoleala haosului livresc: lansări concomitente, din care nu auzi decît crâmpeie întrerupte de ţipete isterice de trompetă, grote cu comori de cărţi pe care le vrei şi ,,şi nu le poţi." Şi în această atmosferă compact de rarefiată, iată încă un ,,eveniment cultural": Editura Polirom a avut meritoria iniţiativă de a-l invita pe Salman Rushdie.(Se pronunţă Ruşdi, cu ,,u" de la uşă, şi nu Raşdi, cum îi spuneam noi.) Cel mai mediatizat scriitor al secolului, trăgînd după el o poveste senzaţională, concepută parcă de imaginaţia lui fabuloasă, cel mai controversat erou din Povestea a două lumi, şi, totodată, unul dintre cei mai buni (premiat şi suprapremiat, înnobilat de Regina Angliei etc.).

Emoţii pe mine, traducătoarea uneia dintre cele mai bune cărţi ale lui, Pământul de sub tălpile ei. ,, Cum o să-i fac faţă? "

Editura Polirom a avut amabilitatea să mă invite la o discuţie a lui Rushdie cu cititorii, la Teatrul Odeon, urmată de o ,,cină intimă", la care am participat. Discuţiile cu cititorii s-au produs prin bileţele cu întrebări scrise, adunate din sală, care îi erau traduse lui Rushdie, iar răspunsurile lui erau, la rîndul lor, traduse în română. Sistem cam greoi, cu dezavantaje: scris ilizibil pe unele bilete, microfoane bâlbâite, behăite, mediatori puţin obosi