Revoltele de la sfarsitul lui decembrie 1989 de la Timisoara nu ar fi insemnat nimic fara continuarea acestora la Bucuresti. La fel, forta revoltelor din Timisoara din 15, 16, 17 decembrie nu ar fi avut aceeasi forta si nu ar fi transmis acelasi mesaj Romaniei, daca ele nu ar fi fost insotite de revolta tinerilor timisoreni din 18 decembrie care, pentru prima oara, ies in strada si striga impotriva regimului comunist si a lui Ceausescu.
Lupta tinerilor si curajul lor de a iesi in strada a jucat un rol hotarator in Revolutia din 1989, poate la fel de important ca si jocurile politice facute la nivel inalt intre marile puteri din jurul Romaniei. Insa, fara mesajul transmis de tineri, fara nebunia lor de a iesi in fata gloantelor si a-si risca viata pentru un vis, poate ca soarta acelor zile ar fi fost alta. Sau poate caderea regimului lui Ceausescu s-ar fi petrecut mult mai tarziu si in urma altor evenimente.
Tinerii care au iesit pe strazi la Timisoara si, mai apoi, la Bucuresti au dat curaj si au demonstrat ca se poate lupta impotriva lui Ceausescu. La Timisoara, pe 18 decembrie, intr-o zi de luni, muncitorii se prezinta la serviciu pentru o noua saptamana de lucru. In acea zi insa, Ceausescu face poate cea mai mare greseala, care se va dovedi a-i fi si fatala. Ceausescu pleaca pe 18 decembrie 1989 intr-o vizita de lucru in Iran si ii lasa sa se ocupe de criza de la Timisoara pe Elena Ceausescu, Manea Manescu si pe Emil Bobu.
La Timisoara, in fabrici si intreprinderi, muncitorii sunt convocati in sedinte lungi de catre sefii de partid si membrii Securitatii, unde li se spune cat de grava este situatia, cat de mult rau au facut "huliganii" pe strazile orasului si ca interventia Armatei a fost justificata. Muncitorilor li se transmite ca Armata se afla peste tot in oras, pazeste cele mai importante obiective si este pregatita sa trag
