La inceput a fost Templul Muzelor (Museion-ul din Alexandria), in Evul Mediu au urmat cabinetele de curiozitati, in Quattrocento - papii si printii italieni colectioneaza obiecte antice si opere ale Renasterii, iar in secolul XVI colectiile private sunt stranse in palate si apoi in gradini sau galerii (aceasta a fost vocatia originara a Marii galerii a Luvrului, demarata in 1595). In secolul XVIII isi face aparitia termenul de muzeu si se deschid primele muzee europene de arta: cele ale Vaticanului, cele din Florenta, Londra sau Paris. Putin mai tarziu, administratia napoleoniana raspandeste notiunea in toate colturile Europei. In secolul XX, muzeele prolifereaza, deturnand sensul initial al institutiei (acela de antologie destinata publicului a unor opere de prima insemnatate artistica), si prind sa colectioneze obiecte din aria artizanatului sau industriei. La inceput de secol XXI, lumea este inundata de muzee, pentru toate categoriile de varsta, gusturile, preocuparile sau obsesiile artistice sau non-artistice.
In aceasta jungla de colectii publice, "Muzeul muzeelor", impresionantul album tiparit de editura Litera, ne reaprinde in spirit ideea de pinacoteca sever selectiva, de spatiu unde se intalnesc, exclusivist si autoritar, doar capodoperele artistice ale geniului uman. In plus, desi ne poarta pe culoarele marilor muzee ale lumii, volumul este o pledoarie (aidoma Muzeului imaginar al lui Andre Malraux), impotriva mortificarii muzeale, impotriva muzeificarii ca forma de "ingropare" a operei intr-o cladire. Purtandu-ne pasii prin Ermitajul din Sankt Petersburg, si apoi prin Luvru, Prado, Ufizzi, Alte Pinakothek din München, Kunstistoriches Museum din Viena, National Gallery din Londra, Rijksmuseum din Amsterdam etc., ajungand, peste Ocean, la Metropolitan Museum sau la Museum of Modern Art din New York, acest traseu ideal (care se inchide cu un p
