Timişoara a dat tonul, Bucureştiul a încheiat concertul libertăţii. În vâltoarea care i-a cuprins, românii aveau nevoie de un punct de sprijin, de o voce care să răsune suficient de puternic pentru a răzbate dincolo de focurile de armă. Sursa: EVZ
Astfel a devenit Ion Iliescu liderul revoluţionarilor. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie, el nu mai este primit cu aceeaşi simpatie nici chiar de către toţi aceia cu care a stat pe baricade.
Ce i s-a imputat, în timp, fostului prim preşedinte al României libere? În primul rând mineriadele. Pe el îl consideră cei mai mulţi români responsabil de venirea minerilor în Bucureşti, de distrugerile pe care ortacii le-au făcut şi de primul atentat la libertatea câştigată de numai puţin timp. Într-un amplu interviu acordat, anul acesta, la postul public de televiziune, liderul de onoare al social-democraţilor a prezentat propria versiune cu privire la evenimentele de atunci:
"Voiaţi să ţinem în mână minerii din Valea Jiului când noi nu puteam să ţinem în frâu câteva hoarde rebele din Bucureşti! Întrebaţi-vă: de ce nu am putut să ţinem în frâu rebelii din Bucureşti. (...) De ce nu am putut? Pentru că nu mai aveam poliţie, domnilor! Nu numai că nu aveam poliţie, dar armata a evitat să se implice până noaptea târziu".
”Urmaşul” lui Ceauşescu
În al doilea rând, au existat voci care au spus despre Ion Iliescu că ar fi fost un succesor planificat din vreme al lui Ceauşescu. El nu neagă notorietatea de care se bucura în decembrie 89 şi spune că, în opinia sa, tocmai aceasta asigurându-i poziţia de ”catalizator al voinţei oamenilor de a acţiona unitar”.
Promotorul celor mai mari devalizări
Tot pe seama lui Ion Iliescu sunt puse şi marile pierderi economice din anii imediat următori Revoluţiei. Privatizăile haotice, colapsul intreprinderilor od
