Cu doar câteva ore până la finalul summitului pe tema schimbărilor climatice, tensiunea creşte în capitala daneză. Opinia publică aşteaptă un angajament clar în vederea reducerii poluării din partea principalelor ţări industrializate şi emergente. În prim plan se află Statele Unite şi China.
Cu doar câteva ore până la finalul summitului pe tema schimbărilor climatice, tensiunea creşte în capitala daneză. Opinia publică aşteaptă un angajament clar în vederea reducerii poluării din partea principalelor ţări industrializate şi emergente. În prim plan se află Statele Unite şi China.
Se începe cu Statele Unite, locomotiva economică a lumii, cum i se mai spune. Prin stilul său de viaţă, prin modul său de a consuma, de a se deplasa, de a munci, un american este responsabil de producerea a 21 de tone de bioxic de carbon anual.
Această cifră are sens numai dacă îl comparăm pe cetăţeanul american cu unul european.
Un european, care, prin stilul său de viaţă, poluează cu 50 la sută mai puţin decât americanul, adică produce doar 10 tone de bioxid de carbon anual. Ceea ce ne-ar duce la concluzia că implicit în Europa modelul economic şi modelul societăţii de consum ar fi ceva mai respectuos faţă de mediul înconjurător.
Comparaţiile riscă să fie însă înşelătoare dacă judecăm altfel, dacă punem de exemplu în ecuaţie un american cu un chinez şi cu un indian.
Americanul produce, cum spuneam, 21 de tone de bioxid de carbon pe an, iar chinezul doar 5,5 tone, în timp ce indianul doar 1,2 tone. La prima vedere, am fi tentaţi să spunem că în China şi India se poluează mai puţin.
Şi e adevărat, pe cap de locuitor se poluează mai puţin, dar cum chinezii sunt în număr de un miliard 300 de milioane, iată-i devenind, pe ansamblul planetei campionii mondiali ai poluării, înaintea americanilor pe locul trei, în această ierarhie negativă, situîndu-se Uniune
