In urma cu 20 de ani, in decembrie 1989, aveam 15 anisi eram in vacanta de iarna. Am auzit intâi la radio ca se intâmpla ceva ciudat - ai mei ascultau de câteva zile Europa libera mai des ca niciodata - apoi Revolutia a inceput sa se transmita in direct la televizor. In viata mea nu ma mai uitasem atât de multe ore pe zi la televizor asa cum mi s-a intâmplat atunci. Erasi film de actiune,si comediesi drama, rând pe rând. N-am avut voie sa ies din casa vreo doua saptamâni, pâna dupa Craciun, iar când am iesit am simtit cel mai ciudatsi inexplicabil lucru: mi s-a parut ca intram intr-o lume noua.
Da, am vazut la televizorsi executia. Mai intâi am auzit despre ea, fiindca s-a anuntat - cred ca domnul Iilescu a facut anuntul -sitin minte ca toata lumea s-a bucurat in jur,si eu la fel. Dar apoi am vazut cu ochii mei,si când am vazut mi s-a facutsi milasi groazasi scârba, mi-a fost rau fizic, dar nu prea am inteles atunci de ce. Voi ce-ati simtit acum 20 de ani vazând executia asta la televizor?
***
Am retrait totul aproape la fel de intens, vazând un spectacol ce incearca sa reconstituie procesul cuplului Ceausescu - "Ultimele zile ale lui Ceausescu", produs la initiativa IIPC (International Institute for Political Crimes) din Berlin (intre timp poti sa vezi procesul -videosi script -si pe internet, am descoperitsi un site dedicat lui Ceausescu -www.ceausescu.org).Si mi-am dat seama, judecând la rece, la cei 35 de ani ai mei traiti in plina tranzitie instalata dupa acel decembrie bizarsi efervescent, care a insemnat pentru mine trezirea constiintei, de ce anume simteam acum 20 de ani mila, groazasi scârba.
Spectacolul respecta intocmai scriptul procesului. Inainte de "inscenarea" propriu-zisa se face o introducere, alcatuita din declaratiile unor participanti la Revolutie - Ana Blandiana, Ion Caramitru, un tânar timisorean care era copil in moment
