La mijlocul anilor '90, in revistaZig-zagaparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Rezumatul anului: Cabinetul Zizi implinise 12 luni de guvernare, doar el stia cum. Dat fiind nivelul de trei al familiei, Luminita il supusese câtorva motiuni de cenzura, notiuni de centura si lotiuni de caldura. Siret, seful executivului incercase sa-l remanieze pe Câine, deseori surprins de presa cu piciorul ridicat. Pâna la urma se ajunsese la un consens fragil: Câine isi pastrase portofoliul, iar Zizi isi pierduse portofoliul.
Motto: "A-nceput de ieri sa cada"
(dintr-o urare)
Sfârsitul anului se apropia intr-o atmosfera traditionala, patriarhala: mitinguri, racnete in Parlament, noroaie pe strazi, declaratii-bomba si solutii-fâs. Intr-o seara, Luminita intra visatoare pe usa. Zizi urmarea, nauc, la TV, un meci care dura de vreo 12 ore. Privirea lui capatase ceva sticlos si mâinile ii tremurau usor.
- Stii, incepu sotia lui pe ocolite, in timp ce se apuca de o ciorba stramoseasca (o lingura de fasole, trei foi de ceapa, doi morcovi mici, apa pâna la buza cazanului), Sue Ellen si-a cumparat un studiou...
- Si? (probabil intrebase Câine, ca Zizi era ca statuia lu' Iancu)
- As vrea si eu un studiou.
- Canapeaua nu mai e buna?, vorbi in sfârsit sotul ei si continua, fara legatura (din cauza televizorului, devenise incoerent): Am decis sa facem Revelionul in oras. Adica aici, ca doar suntem in oras. Ne-a mai ramas cozonacul ala de Pasti, sigur apare mosul cu ceva palinca, mai ramâne sa faci tu niste sarmale.
Luminita il privi ca pe-un pichet de protest:
- Cu ce? Poate daca-l dau pe Câine prin masina...
Intrucat i se mentionase numele, animalul ceru drept la replica, d
