Sunt de părere că obsesiile lui Crin Antonescu sunt mai puternice decât raţiunea lui. Or, dacă raţiunea conţine elemente inteligibile şi pentru ceilalţi, obsesia are sens doar pentru cel chinuit de ea. Incă o dată - pentru a câta oară? - Traian Băsescu îi arată calea lui Crin Antonescu, rugând, de data aceasta, PNL-ul să intre într-o guvernare de dreapta, şi nu doar invitându-l.
Rugămintea avea un dublu sens: a) configurarea unui guvern stabil, clar şi de lungă durată şi b) prezenţa PNL în cadrul guvernului ar fi acţionat ca o contrapondere la afluxul de putere captat de grupul Blaga-Videanu-Berceanu. Politică şi politichie! Dar cine s-o facă? În niciun caz Crin Antonescu.
Nu întâmplător am adus în discuţie chestiuni legate de politica de la Centru. Lucrurile sunt complicate, în sensul că Traian Băsescu şi-a epuizat orice obiectiv politic, în timp ce PDL trebuie să-şi dezvolte aparatul ideologic şi instituţional. Una peste alta, ceva se mişcă, luând în considerare şi frământările din PSD.
Dar să revenim puţin la Brăila noastră dragă. Prima constatare e una veche: nu s-a schimbat nimic. Prognosticul? Nu se va schimba nimic. Brăila nu rezonează la niciun stimul, nu achiesează la nicio convingere şi trăieşte undeva, dincolo de timp, într-un spaţiu nedefinit. Pe acest tărâm al nimănui, cei care fac parte din sistem îngheaţă orice iniţiativă, blochează orice proiect, stopează orice raţiune şi distrug orice bun care se poate constitui, la un moment dat, într-un reper valoric. Dobitocul slugarnic şi animalul vesel sunt pionii de pe câmpul de bătălie. Nu contează cine vine sau cine pleacă, sistemul merge înainte. Deviza este radicală: noi e aici! Dar întrebarea este: până când? Iar răspunsul: până se alege praful! Tare sunt convins că, după pustiirea totală a acestui oraş, mulţi baroni, baroneţi, amante semianalfabete şi veri de Silistraru s
