Daca ar fi pus mana de la mana pentru un guvern de uniune nationala, am fi putut sa vedem in mintea politicienilor o dovada de maturizare. Implinim 20 de ani de numarat timpul brucanian si am fi consemnat faptul ca am inceput sa gandim.
Un prim pas pentru urmatoarele 380 de primaveri, la capatul carora am fi stat cu dumnealui intr-o poienita si un inger ne-ar fi adus ziarul: S-a savarsit!
Dar e Boc. Spunea cineva ieri la radio: "Pai ce, sa fi asteptat Basescu in genunchi pana veneau liberalii? Cu Fondul calare pe noi?" Sa nu fi asteptat, dar ma gandesc ca daca le-a oferit trei ministere mici cat Bubico - nici Finantele nu mai sunt ce-au fost, ce sa administreze, vant? - , au si liberalii mandria lor. Pai ce, gura lor sa nu mananca?
Deci e Boc. Marturisesc ca n-am inteles, din toata critica aspra ca o briza dimineata, de ce propunerea lui Traian Basescu nu e o solutie buna pentru Romania. Majoritatea comentatorilor au enumerat masurile cel putin discutabile, ca impozitul forfetar sau "Prima casa", si ordonantele de urgenta ba declarate neconstitutionale, ba intoarse pe dos intr-o saptamana de emitent (profesor la Drept).
S-au legat de acordul cu FMI - sa vad eu care guvern dadea cu piciorul singurei posibilitati de finantare a cheltuielilor publice. Apoi s-au intrebat ce credibilitate are un guvern ai carui ministri au probleme cu justitia. Asa-i, e de kko, Romania n-a fost obisnuita ca procurorii sa-i intrebe pana acum care-i viata lor, si asta probabil ca inseamna ca in timpul guvernarii PSD, care a nascocit Parchetul National Anticoruptie ca sa mai aiba un tablou pe perete, nu s-a furat un ac.
Eu nu obisnuiesc sa critic de amorul artei si ma lasa rece faptul ca cineva ar putea spune ca trebuie sa latru la democratie. N-am ezitat sa verbalizez daca am constatat ca la putere se intampla din cand in cand si l
