În filmul care rulează de ieri pe ecranele româneşti, James Cameron creează un univers luxuriant, în care orice devine posibil.
Regizorul James Cameron a lucrat 12 ani, în stilul megaloman pe care şi l-a asumat, pentru titlul de maestru absolut al efectelor speciale. Cu „Avatar”, criticii din lumea întreagă s-au înclinat în faţa sa: spectacolul este grandios.
Cu atât mai mult în 3D şi în faţa uriaşelor ecrane IMAX, unde filmul devine o experienţă personală, una aproape viscerală. Lumea de pe ecran vine dinspre tine şi se revarsă peste tine.
De ieri, filmul rulează în 16 cinematografe din ţară, în Bucureşti, Cluj, Constanţa, Braşov, Iaşi, Timişoara, Bacău, Piteşti şi Oradea.
„Am visat să creez un film ca acesta de când eram copil”
Totul este permis pe un teritoriu necunoscut omenirii, şi James Cameron îşi ia această libertate de la început, plasându-şi povestea pe Pandora, luna unei planete numite Polyphemus, aflată la 4,4 milioane de ani lumină de Pământ, în sistemul solar Alfa Centauri. Pământenii, presaţi de criza energetică, şi-au instaurat pe Pandora baze de extracţie a unui minereu extrem de preţios, inprocurabiu.
Un fost puşcaş marin, conectat printr-un sistem complicat la trupul unui „avatar”, o fiinţă cu aspectul indigenilor Na’vi, creată în laborator, e trimis să se infiltreze în rândul lor. Jake Sully (Sam Worthington) se îndrăgosteşte însă de pădure şi de frumoasa Neytiri (Zoe Saldana).
O poveste clasică de dragoste, absolut secundară în cele 165 de minute de film, în care lumea fascinantă a lui James Cameron îţi taie răsuflarea.
Distincţia dintre fiinţele create pe calculator şi cele reale se estompează până în punctul în care totul pare filmat aievea. Monştrii, fiinţele albastre Na’vi, fiecare frunză şi colţişor din pădurea luxuriantă au fost create sau modificat
