Potrivit oficialilor Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), oricâte directive ar da Uniunea Europeană, tradiţia de tăiere a porcului la români nu poate fi îndepărtată. Sursa: Agerpres
Conform directivelor UE, asomarea animalului înainte de sacrificare este obligatorie. La ţară însă, prea puţine s-au schimbat. Spre exemplu, în ograda lui nea Marin Voicu procedura e aceeaşi, numai că s-a mai adăugat „amorţirea lui dom’ Costică”, după cum spune el.
E o dimineaţă foarte răcoroasă. Porcul este încă în coteţ, în timp ce în curte se fac pregătirile pentru sacrificiu. Vecinul lui nea Marin ascute cuţitele, porcul este îndrumat liniştit cu o nuieluşă spre locul de tăiere.
Acolo aşteaptă cu un zâmbet sadic parcă, domnul Marian, veterinarul satului. Omul se bucură de faptul că de când cu legea asta cu asomarea mai face şi el un ban. „Să nu mă daţi la ziar cu asta, că mă dă şefii afară. Plus cu asta (asomarea - n.r.) am impresia că înlocuieşti durerea tăierii cu cea a împuşcării”, spune el.
Neştiind ce-l aşteaptă, porcul zgârmă şi miroase pământul. Între timp veterinarul scoate pistolul din geantă, îl încarcă şi trage. Porcul de 140 de kg cade amorţit, moment în care nea Mihai şi cu încă un vecin sar pe el. Lama de 25 de cm a cuţitului se înfige în beregata animalului. Tăietura este aproape chirurgicală, 2-3 cm prin care începe să curgă sângele.
„Ridică-i picioarele! Aşa, aşa, să se scurgă mai repede sângele din el”, spune nea Mihai. După câteva minute, tanti Georgeta curăţă cu o lopată sângele de pe pământul îngheţat şi se trece la următoarea etapă: pârlirea animalului. „A? Aţi văzut cum a căzut când i-am tras una între ochi?”, spune mândru de el domnul Marian.
Fiecare are rolul lui
De undeva de la una din ferestre începe să „curgă” ba Maria Lătăreţu,
