Supermarketuri aglomerate. Cărucioare scârţâind sub greutatea munţilor de produse. Contribuabili desfiguraţi de obşteasca poftă, îndopându-se cu "mâncare tradiţională". Spitale aglomerate. Petreceri, beţii şi toxiinfecţii alimentare. Maşini înfipte în stâlp, cu şoferi prea pătrunşi de spiritul alcoolului.
Indivizi trişti, trişti pentru că se închid magazinele prea devreme. Super-oferte care-ţi irită privirea. Decoraţii de prost gust. Telecomenzi butonate încontinuu în căutare de emisiuni şi filme proaste. Cetăţeni postaţi în faţa televizorului, devorând castroane cu cârnaţi. Mai multe cadouri. Şi mai multe cadouri. Mai multă mâncare. Şi mai multă mâncare. Mai mult timp liber. O eternitate de timp liber, dacă s-ar putea. Pe scurt, aşa se conturează un tablou tipic de Crăciun din secolul XXI. Un Crăciun în care oamenii s-au lepădat de haina semnificaţiei şi, înarmaţi din cap până-n picioare cu carduri şi tichete, au pornit pe drumul unui Damasc al shoppingului...
... şi totuşi, în urmă cu 2009 ani, într-o iesle din Bethleem, primul Crăciun a marcat sosirea lui Iisus Hristos pe pământ. Astfel, Crăciunul a devenit una dintre cele mai importante sărbători creştine. Zi în care - spune dogma creştină - oamenii ar trebui să simtă în adâncul inimii lor întreaga bucurie a Naşterii Domnului. Zi care ar trebui să fie asociată cu duioşia, candoarea, iubirea, curăţia, delicateţea duhovnicească, fiorul interior. Un timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Pe scurt, aşa arată un Crăciun adevărat. Un Crăciun al spiritului.
De unde şi până unde acest hău căscat între adevăratul Crăciun şi această urgie consumeristă? Crăciunul nu mai înseamnă Iisus. Crăciunul este mult mai strâns legat de bătrânelul durduliu cu barbă albă, îmbrăcat într-un costum roşu şi a cărui sanie e trasă de reni, decât de numele lui Iisus. Gândiţi-vă la sutele de Mo
