În Bucureşti, o librărie-anticariat de pe Strada Doamnei aduce, din Europa şi din Statele Unite, cărţi care până nu de mult aveau preţuri de lux, iar acum sunt ieftine. În Franţa, reţeaua de librării Mona Lisait a instituţionalizat preţurile mici şi foarte, foarte mici la cărţi care prin tradiţie ar fi trebuit să fie scumpe. Editura Taschen, din Germania, a prosperat tipărind cele mai luxoase albume de artă ieftine.

Librăria-anticariat de pe Strada Doamnei e o binefacere, pentru că, speculând o idee comercială europeană, îi dă posibilitatea cetăţeanului cu venituri subţiri să se lepede de complexul ediţiilor pentru bogaţi. Cartea de artă a fost dintr-un început scumpă prin contaminare de la un conţinut elitist. Cum să fi fost ieftină o carte în care sunt reproduse obiecte de artă scumpe şi copleşitor de scumpe?

Înaintea germanilor de la Taschen, italienii şi francezii au tipărit cărţi de artă cu preţuri modeste, numai că în formule de popularizare. În prima lor zi de difuzare în Europa, cărţile aduse azi la noi, în Strada Doamnei, au avut preţuri prohibitive. Tirajele mari, datorită eficientizării procesului tipografic, le-au permis editorilor să procedeze la reduceri de costuri în serie, astfel ca ultimele exemplare rămase nevândute în depozite să poată fi date pe piaţă cu preţuri incredibil de mici. E o reverenţă făcută cititorilor care nu-şi pot îngădui să cumpere cărţile de lux în ziua lansării.

Apariţia acestor cărţi de lux ieftine se explică economic şi prin deschiderea către mâna de lucru din Taiwan şi Singapore. Marea majoritate a cărţilor, al căror preţ coboară continuu până în pragul gratuităţilor, este tipărită în Asia. Fenomenul nu e diferit de acela al reducerilor masive de preţuri la unele bunuri de larg consum venind din China şi din unele ţări asiatice.

E drept să spunem că şi în lumea cărţilor s-au înmulţit