Votul este ca un loz in plic: lozul necistigator este mototolit si aruncat la cosul de gunoi, lozul cistigator este pastrat in buzunar. Invingatorul ramine cu votantii, invinsul pierde tot, chiar si prietenii (lingai sau nu). Nu exista nici un dubiu ca un lider poate imprima supusilor sai nu numai un mod comportamental scandalos, dar chiar si scheme logice strimbe. Evident ca atit comportamentul, cit si logica pot avea fisuri, abateri grave de la un rationament solid si chiar ciudate compromisuri conjuncturale. Nu sint adeptul teoriei „oile lui Panurge", fiecare individ este unic, dar nici nu pot nega faptul ca, in istoria omenirii, lideri mediocri, cu momente de genialitate, au manipulat mase uriase, impingindu-le spre dezastre. Hitler era un magnet, un hipnotizator al multimilor, uneori o minte stralucita, dominat insa de rationamente diabolice, malefice, inacceptabile pentru o minte normala. Cum poate salaslui in scafirlia unui om un amestec de apucaturi primitive, criminale, cu sclipiri geniale in strategii de dezvoltare, de manipulare a unui popor, de dezumanizare a unei natiuni?! Concluzia ar fi ca o minte cu momente de superinteligenta poate actiona malefic, fara a tine cont de morala sau chiar de valorile morale ale contemporanilor. Desi valorile moralefundamentale au fost slefuite si cintarite pe parcursul mai multor milenii, totusi semenii nostri, de fapt parte dintre ei, nu dau nici o ceapa degerata pe acestea. Este adevarat ca omul inteligent a considerat ca pe un indreptar de capatii sablonul moral. A punctat grijuliu intotdeauna abaterile liderilor si i-a blamat cu duritate. Liderul era tacit autorizat sa nu fie ca ceilalti din multime. Incalcarea cutumelor, intelegerilor, cuvintului dat, a normelor morale este considerata intotdeauna mai degraba o cauza a infringerii, in caz de esec. In aceasta situatie, individul dominat se bucura, se entuziasmeaza si