Marţi se împlinesc 20 de ani de la moartea lui Samuel Beckett.
Dramaturgul născut la Dublin în 1906 are o situaţie asemănătoare cu cea a lui Eugen Ionescu, pentru că a scris în limba franceză, fiind „revendicat” ca scriitor de două ţări. Samuel Beckett, care s-a stabilit în Franţa în 1937, s-a stins din viaţă la Paris, pe 22 decembrie 1989.
Scriitorul a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1969, fiind asimilat de mulţi „teatrului absurdului”, sintagmă pe care a refuzat-o însă întotdeauna, rămânând cel mai enigmatic autor al modernităţii.
Comemorarea lui Beckett a fost marcată în România printr-o premieră la Teatrul Metropolis, „Sfârşit de partidă”, şi prin lansarea unui volum, „Beckett. Pur şi simplu”, scris de teatrologul Octavian Saiu. Absurdul limbajului beckettian este transpus, la Metropolis, în viziunea regizorală a lui Alexandru Tocilescu, care ordonează această lume haotică, îi conferă, cu rafinament, forme şi proporţii, instaurând profunzime într-un univers golit de sens, imaginat de scenografa Vanda Maria Sturdza, ca o cameră concentrică, cu nişte ferestre murdare şi un şemineu în care focul nu se aprinde niciodată.
Eroii lui Beckett descoperă cu stupoare că, în ciuda încrederii în cuvânt, acesta nu mai conţine nicio semnificaţie. Din distribuţie fac parte Ion Besoiu, Irina Petrescu, care conversează din pubele, cu voci metalice, numai cu capetele scoase afară şi cu trupurile devenite parte integrantă dintr-un gunoi şi hău nesfârşit, alături de Răzvan Vasilescu şi de Mihai Constantin.
Ultimele două personaje par cu adevărat desprinse din tablouri suprarealiste, unul într-un scaun de rotile, altul ca o slugă molâie, care se târâie pe o margine de lume şi de conştiinţă. Unul dintre cei mai promiţători critici de teatru ai momentului, Octavian Saiu, în vârstă de 32 de ani, surprinde în trei ip
