Traian Basescu a mai facut o nefacuta.

A castigat ultimele alegeri prezidentiale aproape singur si impotriva tuturor. A sfidat imposibilul si a triumfat in cea mai murdara campanie electorala din 1989 incoace. A infruntat o formidabila masinarie politica, mediatica si financiara coalizata impotriva lui. Si a demonstrat inca o data ca ce nu te omoara te intareste. S-a clatinat, dar a rezistat episodului filmuletului trucat cu asa-zisul pumn dat unui copil, atac pe care adversarii l-au vrut devastator. Intr-un episod discutabil, a jurat cu mana pe biblie. Nici mana, nici vocea nu i-au tremurat si n-a mintit. A intors de partea sa o campanie isterica axata pe acest episod. Si-a dominat adversarii in confruntari directe, a aratat ca este om de actiune, ca spune ce are de spus fara echivoc si fara sa-si aleaga cuvintele, simplu, direct si fara fasone, ca are solutii si isi asuma riscuri, a fost necrutator cu sistemul ticalosit si cu cei care se ascund in spatele lui, pe care lipsa de inteligenta a adversarului i-a silit sa iasa la lumina. A fost mai putin agresiv ca altadata, ceea ce i-a prins bine. Lui Traian Basescu ii priesc campaniile electorale, mitingurile, baile de multime, talk-show-urile unde e atacat de adversari si de naimitii "partii adverse".

Nefacutele sunt specialitatea lui. A fost un ministru activ si pus pe facut treaba, dar incomod. A demolat un guvern care a stralucit prin ineficienta si prin sedinte de cate douasprezece ore, a pus in dificultate un presedinte slab, care s-a declarat invins de securitate inainte de a se fi luptat cu ea. A mai facut ceea ce un politician dambovitean n-a indraznit. A renuntat la imunitatea parlamentara si s-a pus la dispozitia justitiei cand asupra lui au planat acuzatii de coruptie. A facut din partidul lui o formatiune cu greutate in politica romaneasca, dupa ce a inlaturat un lider mai mult aratos deca