Cuibarite pe sub aripa muntelui, matatale si albe, casele gospodarilor din Sunatori stau in asteptare, cu ferestrele darnic luminate.
Pana si bordeiasul lui mos Pricop scanteiaza atat de mandru, incat gandesti ca-i o stea dezlipita de pe ramul cerului. Ca, mai deunazi, baba l-o trimas la targ de-o targuit o lampa. Dar ce lampa! Una strasnic de fudula, cu talindru domnesc si picior inalt. Cand o asezat-o pe pervazul ferestrei s-o aprins-o, s-o luminat jumatate de munte. Iar in bordei i-atata veselie, ca pana si pe obrazul tuciuriu al ceaunului au inflorit buchete de zambete. Numai chizmataritul de opait sade bosumflat pe prichiciul cuptiorului, fara nici o noima, s-o blastama-n gand pe lampa cea fudula. Dar las c-or trece sarbatorile, si bardahanoasa va zace-n camara, ca de unde atata paraduiala de gaz?
Colindatoarele si matusa Achilina
Pe-afara, un pui de ger face sa scartaie omatul sub opincutele fetelor care au plecat la colindat. Iata-le! Subtirele si mladioase, cu inima batand sa le sparga pieptul. "Vai, Doamne, oare nu ne-om incurca, sa ne facem de rasul satului?". Da numai cat de rau s-ar supara matusa Achilina, ca doara ea le-o invatat colindele. De pe la Sfantu Niculai s-au adunat la casa matusii si-au inceput sa le ia de-a randul. Din gura ziceau, dar din maini zoreau. Matusa-i tragea cu tasutul, iar pe fete le pusese la scarmanat niste lana. Un pas, doi, si-au ajuns sub fereastra luminata a primei case iesite in cale. "Primiti cu colinda?", intreaba cu glas sugrumat de emotie una dintre colindatoare. "Primim, primim!", se aude din casa glasul incuviintator al gazdei. Si colinda, rai de cuvinte si vraja de sunet, patrunde prin fereastra inghetata si poposeste in inima calda a gospodarilor.
"Sculati, sculati, boieri mari,
Sculati voi romani plugari,
Ca va vin colindatori,
Noaptea pe la cantatori,
Si v
