Cam asta se întâmplă când aduci la masa negocierilor reprezentanţi a 180 de ţări. N-o să ajungi niciodată la un rezultat care să mulţumească suficientă lume. Cu cât ai mai mulţi reprezentanţi la negocieri, cu interese diferite, cu atât numitorul comun va fi mai mic. Era deci de aşteptat ca summitul dedicat protejării mediului, de la Copenhaga, să nu producă vreun rezultat spectaculos. Aş spune chiar că acordul la care s-a ajuns este surprinzător de pozitiv.

Acordul este doar unul de principiu, nu obligă pe nimeni la nimic, dar recunoaşte faptul că temperatura medie ar trebui să nu crească cu mai mult de două grade celsius. Ţările dezvoltate se angajează să acorde ţărilor în curs de dezvoltare peste 20 de miliarde de euro în următorii trei ani, pentru a le ajuta să investească în tehnologii verzi, îndiguiri sau sisteme de irigare, pentru a combate efectele încălzirii globale. Din aceste 20 de miliarde, zece vor fi acordate de către Uniunea Europeană, deci inclusiv din banii noştri, ai românilor. Uniunea Europeană este, de fapt, de destul de multă vreme, personajul pozitiv în lupta contra încălzirii globale. Europenii au decis primii că trebuie scăzute emisiile de gaze cu efect de seră, cu 20% până în 2020. Dintre ceilalţi protagonişti ai summitului, Barack Obama, oricâte intenţii bune ar fi avut, era limitat în puterea de decizie de problemele de acasă, din Congres.

Ţările africane şi cele insulare sunt complet nemulţumite de acord. Consideră că cele 20 de miliarde de euro pentru următorii trei ani nu le vor ajuta să scape de secetă, sau de inundaţii, sau de ce alte urgii le aşteaptă din cauza încălzirii globale. Un lider african a spus chiar că ceea ce au făcut marile ţări la Copenhaga săptămâna trecută înseamnă să trimiţi continentul african la incinerare, un act asemănător cu cel al naziştilor, care au trimis la exterminare şase milioane de oameni.