La final de decembrie 1989, când timpul nu a mai avut răbdare cu oamenii, după cum scria Marin Preda despre un alt eveniment important din istorie, angajaţii Muzeului Militar Naţional din Bucureşti au ieşit în stradă. Nu să strige „Jos Comunismul” şi „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e”, ci să adune obiecte care acum sunt expuse în secţiunea de la muzeu dedicată revoluţiei. Sursa: Oana Dan

„De când am deschis-o, secţiunea Revoluţiei a atras întotdeauna cei mai mulţi vizitatori”, spune colonelul în rezervă Eugen Ichim, cel care, alături de alţi colegi, a pus bazele sălii care „să menţină trează amintirea acelor evenimente” .

Donaţii de la familiile martirilor

Spaţiul care acum găzduieşte această secţiune era iniţial dedicat unei expoziţii „armata română sub Nicolae Ceauşescu, 1965-1989”. Dar din 1990, când s-a concretizat ideea deschiderii unei secţiunii despre revoluţia română acest spaţiu a părut cel mai potrivit, explică colonelul Ichim, pe vremea acea maior.

Multe dintre obiectele expuse aici provin din donaţii de la familiile eroilor. În primele zile ale anului 1990, reprezentanţii muzeului au publicat în presa vremii anunţuri prin care solicitau donaţii de obiecte care au aparţinut celor care au murit în acele zile. Alte exponate au fost culese de pe teren, în timpul zilelor din finalul lunii decembrie 1989, iar altele au fost luate din clădirea Comitetului Central. Câteva provin din cadrul unor instituţii militare implicate în acele evenimente.

„Câteva obiecte au o semnificaţie excepţională”, spune colonelul în rezervă, dând ca exemplu costumul pe care îl purta fostul ministru al Apărării Vasile Milea, care s-a sinucis, arma cu care acesta s-a împuşcat, o uşă de acces către unul dintre birourile Comitetului Central, uşa ciuruită de gloanţe de la biserica Creţulescu, un pist