Pe 20 decembrie, panica familiei Ceausescu atinge apogeul. Elena Ceausescu, ramasa in tara in timpul vizitei lui Nicolae in Iran, se luptase cu "huliganii" si "golanii" de la Timisoara, ordonand sa se traga in plin in multime, iar cadavrele sa fie incinerate apoi si cenusa lor aruncata pe camp.
Trecusera cinci zile de la declansarea revoltelor din orasul de pe Bega si toata lumea intelesese ca, de fapt, nu aveau de a face in nici un fel cu revolta unor "huligani". Populatia intreaga a Timisoarei se revolta impotriva sistemului comunist si impotriva lui Ceausescu.
Ziua de 20 decembrie 1989 incepe la Timisoara cu o noua incercare a autoritatilor de a stopa revolta cetatenilor. Liderii comunisti viziteaza intreprinderile timisorene, discuta cu angajatii si incearca sa ii convinga sa renunte la demonstratii. Fara a mai face apel la violenta, autoritatile incearca sa calmeze spiritele.
Cum ajung insa in mijlocul oamenilor, acestia sunt primiti cu huiduieli si nimeni nu vrea sa discute cu ei. Muncitorii timisoreni nu mai pot fi tinuti in fabrici, iar angajatii de la mai multe intreprinderi se indreapta din nous pre centrul orasului. Timisoara nu mai avea rabdare cu timpul, iar timisorenii nu mai aveau liniste - gustasera cate putin din libertate si isi doreau o viata pe deplin libera.
Primii timisoreni care se indreapta spre centrul orasului sunt angajatii Uzinei Optice Timisoara, iar lor li se alatura, rand pe rand, muncitori de la toate celelalte fabrici din oras. Zeci de mii manifestanti se indreapta spre centrul orasului strigand incontinuu: "Fara violenta!" si "Armata e cu noi!".
Intr-adevar, Armata romana nu mai trage in timisoreni in acea zi. Ordinele panicate de la Bucuresti, prezenta in Timisoara a generalilor Stefan Gusa, Victor Atanasie Stanculescu, Mihai Chitac si Gheorghe Radu, balbaiala de la centru