Actorul joacă la Teatrul de Păpuşi din Baia Mare de peste 20 de ani. Consideră că cea mai mare satisfacţie pe care o poate avea un mânuitor de păpuşi este atunci când le aduce zâmbetul pe buze copiilor din public.

Felix Arţuche are rădăcini elene şi este foarte mândru de asta. „Acum vreo patru generaţii, străbunicii mei din partea tatălui au venit din Grecia în Vrancea şi s-au stabilit undeva între Panciu şi Odobeşti. Formau ceea ce se cheamă o familie de bocotani", povesteşte actorul. Se autointitulează „Dac liber de Maramureş" şi spune că de când se ştie a fost legat strâns, sufleteşte, de bunicul său.

Când a venit pe lume, tatăl său a fost informat că tocmai i s-a născut o fetiţă frumoasă şi sănătoasă. „E o poveste ciudată cea legată de naşterea mea. În drum spre spital, tatăl meu a cumpărtat un buchet imens de hortensii roz. Cu fiecare pas pe care-l făcea, însă, florile îşi schimbau culoarea, din roz în albastru. Ajuns la spital, nu mică i-a fost mirarea să afle că fetiţa frumoasă şi sănătoasă era, de fapt, un băiat plin de păr şi destul de urâţel. Albăstrirea florilor a fost, cred, un semn că asistenta se înşelase atunci când l-a anunţat pe tatăl meu", arată Felix.

Povestea lebedei

Băieţelul urâţel a devenit, odată cu trecerea timpului, un tânăr arătos şi, spune el, suficient de deştept pentru a avea succes la fete. Până pe la 18 ani, a făcut mult sport: atletism, handbal, fotbal, baschet. „Am făcut de toate, la viaţa mea. Am fost, pe rând, miner, tâmplar, restaurator de biserici, chiar şi desenator tehnic. Doar cioban nu ţin minte să fi fost", spune actorul.

La teatru, a ajuns din pură întâmplare. Avea prieteni actori, regizori, scenografi, care îi tot atrăgeau atenţia că are voce bună şi un dram de talent. Recunoaşte că, în 1981, a vrut să se înscrie la Teatru, în Bucureşti: „Am ajuns în capitală în ultima z