VETERANĂ. Aurelia Mirică este una dintre cele mai longevive stewardese din România. I-a prins în aer şi pe Ceauşescu, şi pe Iliescu. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

Întuneric adânc sub pleoape. Pe la urechi şuieră curenţii de la 13.000 de metri altitudine, apoi se face linişte. Deschide ochii şi recunoaşte tavanul din dormitor. Stomacul i se strânge. Se îndoaie de durere, se rostogoleşte din pat şi ajunge în baie abia sprijinindu-se de pereţi. Acolo, plânge un sfert de oră în faţa oglinzii şi alungă cu pumnul de apă rece visul de astă-noapte. E acelaşi vis, de zece ani de când s-a pensionat. Numai trezirea e mai calmă, pe măsură ce trece vremea.

De la 18 ani, printre preşedinţi şi miniştri

Aurelia Mirică a fost stewardesă timp de 32 de ani şi are nostalgia zborului. Era o puştoaică abia ajunsă la majorat când a venit în Bucureşti, să îşi caute de lucru. Primul anunţ pe care l-a citit a fost al companiei TAROM, care căuta însoţitoare de zbor.

A dat examenele de geografie, istorie şi limbi străine şi a primit postul. Acum recunoaşte că „habar nu aveam în ce mă băgam”.

Era în 1967. De atunci, a văzut zeci de ţări, a supravegheat milioane de oameni şi i-a cunoscut pe Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu şi Petre Roman de la distanţa aceluiaşi cărucior cu produse alimentare. Pe fiecare i-a tratat la fel ca pe toţi ceilalţi călători.

Doar Ştefan Andrei, ministrul de externe din 1978, vizita stewardesele în bucătărie şi stătea de vorbă cu ele. „Mie mi l-a recomandat pe dentistul lui personal. Stătea aşa, lângă noi, pe bancheta noastră şi spunea glume”, rememorează Aurelia.

DESTIN. A devenit stewardesă la majorat

Traficanţii de arme, pe teritoriul Iugoslaviei

Primul zbor a fost unul de agrement, din Capitală spre Constanţa.

„Mulţi părinţi îşi