S-ar putea crede că ghilotina a fost inventată în scopuri malefice. Nimic mai fals.

Istoria cunoaşte nu numai personaje, dar şi obiecte, nedreptăţite în posteritate. Cel mai bun exemplu: ghilotina. Când spui Revoluţia franceză spui ghilotină. La teribilul instrument ajunsese la un moment dat să se programeze execuţii publice dis-de-dimineaţă, pentru a face faţă listei lungi de aşteptare a celor care urmau să li se taie gâtul. Plecând de aici, s-ar putea crede că ghilotina a fost inventată în scopuri malefice. Nimic mai fals.

Cuvântul ghilotină vine de la doctorul Joseph-Ignace Guillotin, deputat în Adunarea Constituantă din partea Parisului. Domnul cu pricina nu e inventatorul ghilotinei, cum s-ar putea crede, ci susţinătorul unui proiect de lege privind introducerea acestui dispozitiv pe cât de eficient, pe atât de curat, în execuţiile capitale din Franţa. Joseph-Ignace Guillotin a prezentat maşina destinată decapitării celor condamnaţi la moarte din felurite motive în şedinţa Adunării Constituante din 28 noiembrie 1789. S-ar putea crede că doctorul Guillotin a susţinut introducerea ghilotinei prin nevoia de a mări randamentul execuţiilor capitale dictate de Revoluţia Franceză. Nici vorbă.

Când s-a înfăţişat propunerea şi, mai ales, când s-a discutat în Adunarea Constituantă, Revoluţia nu ajunsese în faza Terorii. Suntem - atenţie - în 28 noiembrie 1789! Revoluţia se mai afla în etapa entuziasmului delirant. Joseph-Ignace Guillotin a prezentat deputaţilor ghilotina drept anexă la un proiect de lege. Un proiect de lege înscris în seria măsurilor adoptate de Adunarea Naţională şi de Adunarea Constituantă sub semnul măreţii idei de Libertate, Egalitate, Fraternitate. Iniţiatorul Proiectului a cerut reprezentanţilor naţiunii să purceadă la o revoluţie şi în planul execuţiilor capitale. O Revoluţie cu două obiective majore, ambele stând sub semnul umanis