Victoria, inginera îndrăgostită de versuri, şi-a lansat aseară, la Hunedoara, cel de-al patrulea volum şi are în pregătire o carte cu proză scurtă.

Profil:

Născută. 19.12.1951,

Tomnatic, jud. Timiş

Educaţie. Facultatea de Chimie Industrială, Timişoara

Familie. Căsătorită, două fiice, Adela şi Monica

A terminat liceul ca şefă de promoţie şi, alegând chimia, a reuşit să-şi atragă atât supărarea profesoarei de limba şi literatura română, care îşi dorea ca eleva ei cea mai bună să studieze filologia la universitate, cât şi pe cea a profesoarei de franceză, care şi-ar fi dorit ca Victoria să studieze limbi străine.

Cu poezia a cochetat din clasa a treia, iar după ce a devenit inginer chimist a scris, mai mult în joacă, diferite catrene dedicate prietenilor, la ocazii. Spune că îi plăcea chimia în aceeaşi măsură ca şi literatura, dar pe aceasta din urmă o considera un fel de desert.

Chimia oţelului, alchimia poeziei

După ce a terminat facultatea s-a întors acasă, să-i fie alături mamei, deşi din punct de vedere cultural oraşul siderurgiştilor nu oferea perspective extraordinare. Nu a regretat, însă, iar în calitate de şefă a laboratorului Laminoare a trăit vremurile „de aur” ale siderurgiei, „inventând” aparate necesare pentru testarea oţelurilor. Asta până în iulie 1989 când, aflându-se în concediu la Băile la Felix, a avut acces la informaţiile transmise de posturile maghiare, referitor la masacrul de la Tienanmen. A fost ca un declic: chimista de la Laminoare a început să scrie sonete, în care dovedea o stranie clarviziune asupra evenimentelor care aveau să se petreacă în decembrie, în România.

Sonet, teatru şi proză scurtă

„Era clar că lucrurile se vor schimba în lagărul socialist şi atunci am avut un impuls extraordinar şi am pus pe hârtie sonetul «Trufie neghioabă», car