Mihai Rusu, vocea departamentului Sport de la Radio Europa Liberă, povesteşte, după 20 de ani, clipele trăite în decembrie 1989. Sursa: Adi Dobre
Îi auzeam vocea pe „scurte”, povestind despre Marcel Răducanu, despre Sătmăreanu, despre Nadia, despre libertate. Cronicile fade de la Radio România nu ne spuneau mare lucru. De la el aflam însă unde e cazată naţionala de fotbal a României, ce jucători au mai rămas pe afară ori pe câţi bani se joacă în tenisul profesionist.
Uneori, din cauza bruiajului, îl pierdeam, pentru câteva secunde. Nu intram însă în panică. Îl aşteptam. Era acolo, în fiecare seară, la şapte fără zece. În zilele Revoluţiei a făcut muncă patriotică alături de colegii de la celelalte departamente. Răspundea la telefoanele românilor stabiliţi în străinătate, îşi nota şi apoi dădea mai departe mesajele pentru a putea fi citite pe post.
A fost omul care, cu o lună înainte de Revoluţie, a dat de ştire românilor despre fuga Nadiei Comăneci. A lucrat la Europa Liberă până în 1995. A revenit în ţară cu gânduri dintre cele mai frumoase. A plecat înapoi, în Germania, la fel de dezamăgit ca în 1977, când a decis să părăsească cetatea lui Ceauşescu.
Mihai Rusu a prezentat ştirile din sport de la Europa Liberă timp de 12 ani, începând cu 1983. „Când am auzit că Ceauşescu a fugit, am plâns cu toţii. Toată redacţia Europei Libere era scăldată în lacrimi. Nu ne venea să credem”, îşi aminteşte Rusu. În vârstă de 62 de ani, fostul jucător de tenis serveşte şi acum elegant. Fără ură şi fără răzbunare. Vorba sloganului. Poate doar cu nostalgia celui care şi-a văzut familia condamnată pentru crime inventate de regimul comunist.
NEPOTUL “CRIMINALULUI DE RĂZBOI”
“Pe 21 decembrie 1989, am plâns. Plângeam cu toţii”
EVZ: Mihai, ce îţi mai aminteşti din acel decembrie 1989?
Mihai Rusu:
