Alegând să nu reflecteze obiectiv campania electorală, alianţa media care l-a susţinut pe Mircea Geoană a creat doi monştri deodată.
Un Geoană hipertrofiat şi naiv, în stare să ia drept certă o victorie care n-a mai venit niciodată. Şi un Băsescu lecuit pentru totdeauna de prejudecata că trebuie să ţină cont de opiniile presei.
Geoană a fost minţit de televiziuni şi lăsat să se prăbuşească singur în derizoriu. (Ce se va întâmpla în continuare cu el interesează mai puţin şi depinde de viteza de reacţie a aligatorilor din PSD, per secutaţi de-a lungul ascensiunii sale la vârful partidului.)
Traian Băsescu a fost, însă, înrăit, favorizându-i-se şi legitimându- i-se o înclinaţie pe care nici în cele mai senine momente ale vieţii sale politice n-a reuşit să şi-o reprime: plăcerea de a lua decizii discreţionar, sfidând discernământul publicului larg.
Prin instalarea ori reconfirmarea în dispozitive a unor figuri de atâtea şi atâtea ori reprobate, proiectul guvernului Boc 4 ne arată, în parte, rezultatul imunizării lui Traian Băsescu la critici. Videanu, Berceanu, Blaga, Udrea şi Oprea surâd ca o chintă royală din snopul de cărţi de joc din care preşedintele îşi înfiripă noul guvern.
Despre Oprea, emanaţia viermuitoarei organizaţii a PSD Ilfov, ce se mai poate spune? La 20 de ani de la Revoluţie, Apărarea are un ministru ale cărui atitudine şi discurs inspiră mai degrabă prezenţa unui şef de juntă militară, decât a unui lider de armată dintr- o ţară civilizată.
Cum vor fi oare recompensaţi ceilalţi lugubri indivizi care l-au ajutat pe preşedinte să triumfe în această bătălie imposibilă? Păstraţi, multă vreme, departe de lumina reflectoarelor, nimic nu-i mai reţine acum să renunţe la discreţie şi să ia în definitivă stăpânire aparatul administrativ. Oricât va încerca să li se opună, presa nu va re
