Scrierea aceasta avusese alt titlu şi stătuse ceva vreme "la sertar". Întâmplări recente din politichia românească m-au silit să schimb titlul şi, completând nesemnificativ textul, să îl public acum.

Mentalitatea partidului unic, aşadar, este firul roşu care, până în ziua de astăzi, a unit toate găştile pseudopolitice cu pretenţii de partid. PCR-ul s-a multiplicat vreme de 20 de ani graţie intereselor individuale, care şi-au croit astfel drumul spre ţinte meschine, sub oblăduirea haitei. Iar mulţimea haitelor pseudopolitice nu a fost generată de doctrine diferite, ci tocmai de mulţimea celor cu scop unic: jaful patrimonial şi financiar. Iar faptul ţine de evoluţia naturală a grupului aflat în creştere: la atingerea unui număr critic de indivizi (ca şi în cazul haitelor de sălbăticiuni), se impune separarea grupusculului de grup, pentru eficientizarea luptei pentru ciolan.

Separare care, impropriu, în România se numeşte "pluralism politic". A te afla în haita de la putere înseamnă a avea ciolanul, după cum a fi într-una dintre haitele eşichierului înseamnă a avea şansa lui. A nu fi însă în nici o haită înseamnă a nu exista. Chiar dacă, individual vorbind, calităţile morale, profesionale, vizionare sunt unele ieşite din comun, recomandându-te cu prisosinţă ca lider întru interesul general.

"Cei buni nu fac politică, ei stau la locul lor şi îşi văd de treabă" este o afirmaţie aflată pe buzele multora. Ea defineşte o cronică îmbătare cu apă rece, credinţa celui care, neîncercând intrarea în politica românească, se amăgeşte cu posesia bastonului de general din gentuţa lui de serviciu. Nimic mai fals. Iar istoriile ce urmează o vor demonstra. Nu înainte de a-i cere iertare cititorului pentru îndrăzneala ca, făcând şi narând experimentul, să par a mă fi considerat printre "cei buni", înainte pomeniţi.

În urmă cu ani, având o vagă