Puţini ploieşteni mai au bani să ajute bisericile din municipiu. Dacă în alţi ani "Cutiile milei" erau mai pline ca niciodată, acum, în prag de Crăciun, sunt aproape goale.
Bacnotele pe care, înainte de criza economică, enoriaşii le ofereau pentru a sprijini financiar lăcaşele de cult, au fost înlocuite acum cu monede. Unii preoţi spun că, la sfârşitul fiecărei slujbe, au ajuns să le ceară ajutor "de la obraz" celor care le ascută predicile.
Cel mai greu o duc bisericile de la periferia Ploieştiului. "Nu sunt bani de facturi, este greu să supravieţuim. Venim cu bani de acasă. Am constatat însă şi un lucru bun. Vin mult mai mulţi la slujbe. Poate că necazurile i-au determinat să aleagă calea rugăciunii şi smereniei", a spus preotul Ioan Nicoale.
Din casă în casă, pentru bani
Şi la capitolul contribuţii anuale şi donaţii, veniturile înregistrate de lăcaşele de cult din municipiu sunt în continuă scădere.
"Cu greu reuşim să strângem banii aceia pe care noi îi numim cotizaţie, care oricum nu este o obligaţie. Mergem din casă în casă să-I întrebăm dacă au sau nu bani să ajute. Cât despre donaţii, rareori mai vine cineva cu sume mai mari de 100 de lei. Poate la bisericile mari, din centru", a spus cu tristeţe preotul un preot care slujeşte de mai bine de 50 de ani la o biserică din Ploieşti, şi care a dorit să-şi păstreze anonimatul "de teama reacţiilor pe care le-ar putea avea Protoieria şi mai marii instituţiei bisericeşti".
"Înainte ajutam biserica cu vreo 200 de lei, din parte întregii familii, acum, nu cred că am dat tot anul mai mult de 50 de lei. Eu nu mai lucrez, iar soţul se chinuie cum poate, la actualul loc de muncă", a spus Adela Cristea, o ploieşteancă de 41 de ani.
