Iata ca exista o traditie. Public inca un articol de-al lui Mircea Deaca. De data asta o analiza a sa despre Talk-show. Televiziunea ca un mix de publicitate si divertisment

Orice canal de televiziune are doua categorii de transmisiune audio-vizuala. Prima este reprezentata de catre discursul publicitar, adica publicitatea. La randul sau discursul publicitar are doua subcategorii: cea a publicitatii pentru produse si servicii comerciale de uz general (publicitatea-comerciala) si cea pentru marci individuale ori politic-sociale (publicitate-individuala). Cea de a doua categorie este reprezentata de catre discursul audio-vizual care atrage interesul audientei, adica divertismentul. Ea are la randul sau doua subcategorii fundamentate pe baza relatiei stabilite intre enunutul audiovizual si realitatea ilustrata. Prima este documentarul in care este inclus si reportajul de stiri. Un eveniment are loc undeva in lume iar camera de filmat si comentariul jurnalistic transmit informatia asupra evenimentului. Atat productia cat si regizorul de platou nu pot schimba comportamentul actorilor si nici derularea actiunilor (punerea in scena, decorul si enunturile actorilor). Pot insa scoate in profil un aspect sau pot comenta lingvistic interpretativ. A doua subcategorie tine de natura spectacularului pus in scena. Spectacularul inseamna fie productia unei emisiuni in studio de tip concursurile, roata norocului, spectacolele de cabaret sau talk-show-ul – spectacolul interviului unul la unul sau unul la multiplu – fie productia unei emisiuni in afara studiolui (calatorii la capatul lumii). Filmele de lung metraj ori serialele nu intra in discutia prezenta (desi exista canale tv care au un procent important de stiri si fictiune si refuza productia talk-show-urilor – cum ar fi PRO TV).

Mecanismul financiar

Din punct de vedere financiar productia audio-vizuala se