Timişorenii Horia Şandru şi Ştefan Răducan au câştigat la CEDO procesul împotriva statului român pentru faptul că dosarul „Revoluţiei” a fost tărăgănat. Urmele din ’89 rămân însă. Povestea celor doi e departe de a fi una de succes. Sursa: REUTERS

În linii mari, ea ar putea să fie tranşată astfel: patru revoluţionari (doi încă în viaţă şi urmaşii celorlalţi doi) au câştigat, în străinătate, ceea ce statul român nu a reuşit să le dea timp de 20 de ani: o brumă de dreptate. Potrivit deciziei irevocabile a Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) din 8 decembrie 2009, Horia Şandru, Ştefan Răducan şi rudele lui Alexandru Grama şi Trofin Benea ar trebui să primească de la statul român 5.000 de euro de persoană.

Totul pentru faptul că justiţia română a tărăgănat mulţi ani condamnarea generalilor Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, găsiţi responsabili pentru violenţele să vârşite de Armată asupra revoluţionarilor de la Timişoara, din 16-17 decembrie 1989.

La câteva zile însă de când plicul cu decizia a sosit pe numele lor, fostul tinichigiu Horia Şandru şi sergentul de armată Ştefan Răducan nu pot spune că se simt foarte bine. „Am învins!”, îi auzi cum răspund, cu zâmbete uşor stângace.

Însă în camera unde Şandru zace, aproape paralizat, e de patru ani un fel de spital improvizat de soţia sa, Maria. Iar pe Răducan încă îl macină boala şi drumurile la spital pentru sechelele rămase de când un glonţ tras chiar de colegii de unitate i-a secţionat artera femurală.

„O aventură” judiciară

„Cum a început toată aventura asta cu procesul ...”, încearcă Ştefan Răducan să schiţeze detaliile unui proces care ar putea să rămână în istoria recentă a României.

„Eu şi Horia aveam două spaţii comerciale aproape unul de altul, de la primărie, pentru revoluţionari. Au fost revendicate. În 2003, î