» Se stie ca, in perioadele de inflatie ridicata, cel mai mult se scumpesc alimentele, metalele pretioase tin pasul cu preturile, iar imobiliarele se prabusesc (vezi Germania intre razboaie sau Zimbabwe intre zerourile multiple adaugate bancnotelor in ultimii ani).
Fondurile de pensii investesc preponderent in bonduri guvernamentale, pe principiul "statul nu da niciodata faliment". Sunt insa plasamente cu scadente mai lungi care nu acopera riscul unei inflatii galopante pe parcurs (putine obligatiuni guvernamentale sunt indexate la inflatie). Cum depozitele bancare sunt, de asemenea, afectate in cazul unui climat inflationist – cresterea dobanzilor nu acopera cresterea preturilor –, cine isi tine banii blocati pe piata monetara, fie direct, prin intermediul unui depozit bancar, fie indirect, prin intermediul unui fond de pensii, va iesi in pierdere in cazul in care cresterea preturilor sare peste cal. Cine isi aminteste cum s-au topit economiile romanilor in perioada 1990-1998 stie despre ce vorbim. In cazul in care inflatia este una locala, te poti salva schimbandu-ti economiile din moneda locala intr-una de larga circulatie.
Ce se intampla insa daca inflatia devine un fenomen global ca urmare a tiparirii concentrate de moneda din partea majoritatii bancilor centrale (vezi miscarile FED, BCE din ultima vreme)?
In mod cert, diversificarea pe un cos de valute nu mai poate fi solutie universala, metalele pretioase preluand rolul valutelor in acest caz. Iar in conditiile in care supraindatorarea statelor europene este un fenomen deja ingrijorator (SUA ocupa abia locul 20 intr-un top al tarilor cu cea mai mare datorie externa), devalorizarea economiilor prin inflatie nu este cel mai rau lucru care se poate intampla (ne gandim, evident, la default-urile suverane; vezi dificultatile in care se zbat Grecia si Irlanda). Imobiliare? O idee p
