A venit momentul in care statul sa-si restructureze la sange business-urile. Acolo unde are participatii minoritare trebuie sa vanda, iar unde este majoritar trebuie sa-si intareasca pozitiile. Din pacate, nu avem oameni politici capabili sa ia masuri radicale, dar asta este deja este o alta discutie, scrie Dan, pe blogul Trenduri Economice, care prezinta un studiu de caz referitor la intentia OMV de a majora capitalul social al Petrom, in momentul in care statul nu dispune de lichiditati.
In 2004, un Parlament inconstient vota in unanimitate legea pentru privatizarea Petrom. Cea mai mare companie romaneasca era cedata unor outsideri austrieci in conditii cel putin dubioase: OMV platea statului 669 milioane de euro pentru preluarea a 33% din actiuni si, in urma unei majorari de capital social de 801 mil euro, devenea actionar majoritar.
O clauza a contractului de privatizare prevedea plata timp de zece ani de catre statul roman a unei sume de 60 milioane de euro anual pentru activitatile de ecologizare (parca asa suna clauza, sper sa nu ma insel). Cu alte cuvinte, cei sase sute de milioane platiti de OMV se intorceau catre Petrom in zece rate.
Marele castig (daca poate fi numit asa), sustin cei care au parafat privatizarea, ar fi asa-zisa actiune de aur pe care o detine statul. Aceasta permite un drept de veto statului, cu toate ca este actionar minoritar.
Recent, OMV si-a exprimat intentia de a opera o majorare a capitalului social la Petrom. In total, OMV doreste sa pompeze aproximativ un miliard de euro pentru dezvoltarea capacitatilor de extractie si productie. In subsidiar, cel mai probabil, actionarul majoritar al Petrom doreste sa-si majoreze cota de detinere, prin fortarea unei majorari de capital social acum, cand statul se afla intr-o saracie lucie.
In mod cu totul surprinzator, Ministerul Economiei
