Indiferent de destinul celui de-al doilea mandat al sau, victoria lui Traian Basescu in aceste alegeri prezidentiale a oferit o lectie demna de retinut. Ne-a fost dat sa vedem ca factorul uman poate birui, fie si ocazional, contingenta unor forte redutabile, aparent dispuse sa calce in picioare tot ce le sta in cale. Cu toate ca mesajul de campanie al oponentilor sai politici predica reconciliere si unitate, majoritatea romanilor s-au lasat cuprinsi de febra incrancenatei batalii electorale. Au considerat in final ca, in pofida tuturor particularitatilor imunde ale campaniei, era totusi cazul sa se prezinte la vot, astfel ca prezenta la urne a fost una notabila – mai ales in asemenea vremuri deziluzionante.

Actualmente, liberalii par incapabili a se lepada de retorica antiprezidentiala, prezentandu-se chiar mai inversunati decat pesedistii. Facandu-se ecoul hipermilitantului Crin Antonescu, vesnicul sef al Asociatiei Pro Democratia il acuza recent pe Basescu de o crasa lipsa de scrupule, opinand ca acesta ar face totul pentru a-i dezbina pe adversari si a supune tara dominatiei sale personale. Cristian Parvulescu a recurs chiar si la o comparatie cu Regele Carol al II-lea – care in 1937/‘38 manipulase de zor PNL si PNT si impusese o serie de nulitati in calitate de ministri inainte de a prelua apoi intreaga putere. Parerea unor personalitati ca Neagu Djuvara sau Regele Mihai despre o asemenea paralela ar fi, neindoielnic, foarte interesanta. Cert pare, in momentul de fata, ca astfel de afirmatii vor continua sa faca subiectul acelor mass-media decise sa persiste in campania impotriva "despotului" de la Cotroceni.

Contrar tuturor asertiunilor despre formidabilul arsenal de arme institutionale aflat la indemana lui Basescu in vederea subjugarii adversarilor sai, Presedintia se demonstreaza, deocamdata, departe de a fi fost transformata intr