Nu încape îndoială că tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost un mare dobitoc.
Unul atât de mare, încât a fost împuşcat ca un câine în ziua de Crăciun, deşi avea o mie de ocazii să scape şi să-şi mănânce liniştit pensia de fost grangur comunist. Paranoia şi incultura i-au întunecat însă raţiunea şi i-au atrofiat instinctul de om viclean.
Dar oricât de dobitoc o fi fost Ceauşescu, călăii săi de la Târgovişte s-au dovedit a fi cu mult mai jalnici! Prestaţiile lor din timpul procesului i-au descalificat pe vecie, au pulverizat ideea de justiţie. Căci puteau să-l condamne pe temutul dictator şi prin acuzaţii valide, aducând probe zdrobitoare, nu doar printr-o parodie de proces stalinist, care ne-a coborât la stadiul de trib.
Atunci, în '89, i-am aplaudat pe judecătorul Gică Popa, pe procurorul Dan Voinea, pe avocaţii Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu când îi jigneau grosolan pe soţii Ceauşescu. Dacă eram acolo, le-am fi dat şi noi câţiva bocanci în dinţi. Ni se părea extraordinar să-i snopim în bătaie pe cei pe care până atunci nu-i puteam atinge nici măcar cu o floare. Era vremea linşajului public, a capului în gură, a răngii în dinţi. Era vremea răzbunării pentru atâţia ani de umilinţe.
Aşa s-a manifestat şi Tribunalul Militar Excepţional în cazarma din Târgovişte: cu o mare poftă de răzbunare. Paranoic cum era, Ceauşescu n-a atins cotele de ridicol ale acuzatorilor săi. Iar frazele sale cheie, pe care atunci le ridiculizam cu voluptate, se dovedesc, în timp, a conţine mult adevăr, spre deosebire de argumentaţiile ridicole ale celor ce-i împingeau spre zidul execuţiei.
A spus Ceauşescu că e o „mascaradă" de proces? A spus. Şi mare dreptate a avut!
A spus că e o „lovitură de stat"? A spus. Şi iarăşi a avut dreptate!
A vorbit despre „agenturili străine"? A vorbit, iar noi am râs de el. Dar în timp am constatat că nu bătea câmpii