Şase morţi şi 21 de răniţi în Revoluţie, la Târgu Mureş. Din mărturiile revoluţionarilor mureşeni reiese că evenimentele au fost premeditate. După 20 de ani, participanţii la evenimente îşi amintesc momentele prin care au trecut atunci şi speră că sacrificiul n-a fost zadarnic.
Şase mureşeni s-au jerfit acum 20 de ani pentru libertate. Alţi 21 au fost răniţi atunci şi alte zeci au fost părtaşi la evenimente. Printre ei se numără şi Emil Târnăveanu. Acesta îşi aminteşte că în 21 decembrie 1989 în centrul oraşului se aflau câteva grupuri de 5-6 oameni, care se plimbau şi strigau: „Jos Ceauşescu, jos comunismul!”, iar lumea îi privea speriată, îi ocolea.
„Pe unul dintre ei îl cunoşteam foarte bine, era medic din Arad, aşadar exista o organizare a evenimentelor, un impuls adus din vest. În seara lui 21, a început să se tragă, rafale de mitralieră. Ne-am aplecat la pământ, am auzit urlete. Lângă mine nu a murit nimeni, am aflat apoi că au fost şase”, spune revoluţionarul.
Interesant, două din cele cinci găuri de cartuş din vitrina magazinului Romarta, pe care le admirau a doua zi trecătorii, aveau deschiderea mare a orificiului spre stradă, deci se trăsese şi din interior.
După 20 de ani...
Elena Aldea, funcţionar public, era adolescentă în 1989. „Au fost eroi care şi-au dat viaţa, conştient sau nu, pentru un ţel nobil, pentru libertate, pe care din păcate după 20 de ani mulţi dintre noi nu ştim cum s-o folosim”, spune Elena Aldea.
Pentru omul de cultură Gavril Cadariu, momentul are o conotaţie precisă: pe 20 decembrie 1989 s-a născut fiica sa cea mică. „În acea zi, ieşeam de la un magazin cu o sticlă de apă să o duc soţiei mele la maternitate, când m-am intersectat cu valurile de revoluţionari ce invadaseră centrul. Primul impuls a fost să îi urmez, însă am optat ca măcar de un suflet să am grijă, fiind cu sufletul